De ce copiii lui Meghan Markle și Prințul Harry nu vor fi prinți sau prințese

Regulile Casei Regale britanice sunt stricte, bine stabilite și vizează orice aspect al vieții membrilor săi. Chiar și pe cele ale viitorilor membri, cum ar fi copiii lui Meghan Markle și Prințul Harry.

Au trecut doar câteva zile de la nunta regală și iată că deja toată lumea se gândește la copiii lui Meghan Markle și Prințul Harry.

Nu, cuplul regal nu ne-a surprins cu o veste atât de fericită deși casele de pariuri deja fac estimări cu privire la momentul când cei doi vor decide să își mărească familia.

Precum probabil știi, Regina le-a acordat câteva titluri nobiliare celor doi. Meghan Markle și Prințul Harry au devenit, după căsătorie, Ducele și Ducesa de Sussex, Contele și Contesa de Dumbarton (în Scoția), Baronul și Lady Kilkeel (în Irlanda de Nord).

Ținând cont de faptul că cei doi au declarat în numeroase rânduri că își doresc să devină părinți, deja se spune întrebarea „Ce titluri vor primi copiii lui Meghan Markle și Prințul Harry?”.

Regulile regale britanice, stabilite încă din 1917 de către Regele George V, stipulează faptul că toții copiii Prințului de Wales vor deveni încă de naștere Prinți și Prințese. Însă, nu același lucru este valabil și pentru nepoți.

Când Prințul William s-a căsătorit în 2011 cu Kate Middleton, ea a devenit oficial „Her Royal Highness, Prințesa William of Wales”, la fel cum Meghan Markle este acum „Her Royal Highness, Prințesa Harry of Wales”. Cu toate acestea, oficial, ele nu poartă titlul de Prințesă deoarece nu au sânge regal.

În 1917, Regele George V a decis ca numele de familie regal să fie „Windsor”, iar ulterior Regina Elisabeta a II-a și Prințul Philip au hotărât ca toți descendenții familiei regale care nu au titulatura de Majestatea sa, Prinț sau Prințesă să poarte numele de familie Mountbatten-Windsor.

Ținând cont de toate aceste reguli, copiii lui Meghan Markle și Prințul Harry vor purta cel mai probabil titulatura de Lord sau Lady Mountbatten-Windsor.

Mai există însă și posibilitatea ca Regina, dacă va dori, să schimbe acest aspect privind titulatura pe care o vor primi copiii lui Meghan Markle și Prințul Harry – a mai procedat așa și anterior.

În 2012, înante ca Prințul George să vină pe lume, Regina a aprobat o nouă lege prin care se spunea „Toți copiii fiului cel mare al Prințului de Wales vor avea și se vor putea bucura de stilul, titlul și atributul de Majestatea sa, având titulatura oficială de Prinț sau Prințesă înaintea numelui creștin”.

Știind deja cât de mult îl prețuieste Regina pe Harry, nu ne-ar mira ca și copiii lui Meghan Markle și Prințul Harry să devină totuși prinți sau prințese, însă acest lucru va fi posibil numai printr-o lege specială.

Citeste si : Meghan Markle, prima declarație despre cum este viața ei după căsătorie

Meghan Markle i s-a destăinuit reporterului regal Rebecca English, declarând că viața de cuplu căsătorit este “minunată”. Aceasta a continuat: “Îmi place foarte mult. Harry este cel mai bun soț.” Mai mult, Markle nu s-a putut opri din zâmbit în timp ce vorbea despre el.

Meghan Markle se află în Cheshire, împreună cu Regina Elizabeth a II-a, pentru primul ei angajament regal fără Prințul Harry alături, care să o îndrume. Fiind totul nou pentru ea, Markle încă învață numeroasele protocoale și detaliile pe care viață regală le implică. Ca o dovadă a relației apropiate dintre cele două, nu a avut nicio ezitare să îi ceară Reginei îndrumare în momentul în care nu a știut dacă să urce în mașină înaintea Majestății Sale sau nu.

Cele două tocmai părăsiseră gara și trebuiau să se urce în mașina care urma să le ducă până la podul Mersey Gateway, prima lor oprire. În mod vizibil emoționată și fără a se putea sfătui cu cineva, Markle a întrebat-o direct pe Regină : “Care este preferința dumneavoastră?”
“Urcă tu prima,” a răspuns simplu aceasta.
“Oh, bine,” a zis Markle.

Pentru această situație nu există niciun protocol- Regina a invitat-o pe Markle să urce prima din cauza că, pur și simplu, preferă să stea pe locul din spatele șoferului.

Nu mai mâncase de câteva zile și stătea în frig, într-un colț de bloc. O femeie l-a văzut și l-a luat într-un restaurant să îi cumpere ceva de mâncare. Patronul restaurantului nu a vrut sa-l servească batranel și i-a obligat să părăsescă localul… Ce a urmat, ne-a lăsat pe toți fără cuvinte!

Intr-o zi, o femeie mergea pe strada cand, cu coada ochilor a vazut un batranel cu ochii plecati, asezat intr-un colt al blocului. Omul era in varsta, nebarbierit si cu haine murdare.

In timp ce statea acolo, pietonii ocupati treceau pe langa el fara nicio problema… pentru ei era ca oricare alt om al strazii. Dar, cand s-a uitat cu mai multa atentie, femeie a ramas fara cuvinte.

Era foarte frig in acea zi si omul avea haina zdrentuita – pe langa geaca el mai avea o patura cu gauri in ea infasurata in jurul lui. Ea s-a oprit din drumul lui si s-a indreptat catre batranel: “Domnule, sunteti in regula?” – a intrebat ea.

“Nu!” – a raspuns el sarcastic. “Tocmai am venit de la masa cu presedintele… acum, lasa-ma in pace si mergi mai departe!”
Zambetul femeii a devenit si mai mare. Dintr-o data, omul a simtit o mana blanda sub brat.

“Ce faci, doamna?” – a intrebat el furios. “Ti-am zis sa ma lasi in pace!”
Chiar in acel moment, un ofiter de politie a trecut prin zona: “Exista vreo problema, doamna?” – a intrebat politistul.

“Nu, nicio problema. Incerc doar sa il ridic pe acest batranel in picioare. Ma ajutati, va rog?” – a raspuns femeia.
Politistul: “Acesta este batranul Ion. Este prin zona de cativa ani buni. Ce vreti de la el?”

Femeia: “Vedeti cafeneaua de acolo? Vreau sa ii iau ceva de mancare si sa se incalzeasca putin.”
Batranelul: “Esti nebuna? Nu vreau sa merg acolo!”
Apoi el a simtit cum alte doua maini puternice l-au apucat de celalalt brat… era politistul.

In cele din urma si cu unele dificultati, femeia si ofiterul de politie au reusit sa il duca pe batranel in cafenea. L-au asezat la o masa intr-un colt indepartat. Era mijlocul diminetii, iar cafeneaua era aproape goala. Patronul restaurantului a traversat zona si a venit fix la masa lor.

“Ce se intampla aici, domnule ofiter? Ce este asta? De ce l-ati adus pe acest om in restaurantul meu?”
“Aceasta doamna a vrut sa ii cumpere ceva de mancare.” – a raspuns direct politistul.

Managerul, extrem de furios: “Nu aici… avand o asemenea persoana in restaurantul meu nu este bine. Imi trage in jos afacerea!”
Batranelul a zambit… “Vedeti, doamna? Am spus eu ca asa va fi. Acum, o sa va rog sa ma lasati sa plec. Nu am vrut sa vin aici!”
Femeia si-a intors privirea catre manager si a spus zambind: “Domnule, vedeti firma de peste strada?”

Patronul: “Bineinteles ca o vad. O si stiu. Ei organizeaza reuniuni saptamanale intr-una dintre camerele restaurantului.”
Femeia: “Si faci un profit bun din furnizarea alimentelor la intalnirile saptamanale?”
Patronul: “De ce va intereseaza?”
Femeia: “Ei bine, domnule, eu sunt presedintele companiei.”

Patronul nu a mai spus nimic… Femeia, din nou cu zambetul pe buze: “M-am gandit eu ca asta va schimba lucrurile.”
Apoi, intorcandu-si privirea catre politist: “Domnule ofiter, vreti sa luati micul dejun cu noi?”
Politistul: “Nu, multumesc, doamna. Sunt la datorie.”
Femeia: “Atunci, probabil, o cafea la pachet?”
Politistul: “Da, multumesc. Ar fi frumos.”
Patronul a raspuns: “Imediat pregatesc cafeaua.”… si a plecat.
Ofiterul l-a privit si a spus: “L-ati pus la locul lui.”

Femeia: “Nu asta a fost intentia mea. Credeti sau nu, am un motiv pentru care fac toate astea.” S-a asezat in fata batranelului si l-a intrebat: “Va amintiti de mine?”
Batranelul: “Cred ca da. Vreau sa spun ca imi esti cunoscuta…”
Femeia: “Sunt un pic mai in varsta… Dar mai stii ziua in care tu lucrai aici si eu am intrat pe acea usa, inghetata de frig si moarta de foame?”

Politistul: “Doamna, cum asa?”… nu ii venea sa creada ca o femeie de succes ar fi avut vreodata o astfel de problema.
Femeia a inceput sa povesteasca: “Eram tanara, aveam 20 de ani. Am venit la oras pentru a imi gasi un loc de munca, insa nimeni nu a vrut sa ma angajeze. Nu aveam cu ce sa imi platesc chiria, asa ca proprietarul m-a dat afara din apartament. M-am plimbat pe strazi zile intregi. Era februarie, eram inghetata si aproape moarta de foame. Am vazut acest loc si am intrat in speranta ca voi primi macar o supa calda.”

Batranelul a zambit si a spus: “Acum imi amintesc… eram in spatele tejghelei de servire. Ai venit si m-ai intrebat daca poti lucra cateva ore la noi pentru ceva de mancare. Ti-am spus ca este impotriva regulilor restaurantului.”

Femeia a continuat: “Stiu… atunci mi-ai facut cel mai mare sandwich cu friptura de vita pe care l-am vazut in viata mea, mi-ai oferit un ceai cald si mi-ai spus sa ma asez la masa pentru a ma bucura de ele. Mi-era teama ca vei avea probleme.”

Batranelul: “Si, cum ai reusit sa ajungi asa sus?”
Femeia: “In acea zi am fost angajata. Am muncit foarte mult pentru a ajunge sus. In cele din urma, mi-am deschis propria afacere care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a prosperat.”

Cand a terminat, ea a scos o carte de vizita din poseta: “Dupa ce terminati de mancare, veniti la birou si il cautati pe omul asta. El este directorul de personal al companiei mele. Ma duc sa vorbesc cu el acum, sunt sigura ca iti va gasi un loc de munca. Cred ca iti poate da si un avans pentru a iti cumpara cateva haine si sa iti inchiriezi o camaruta pe undeva. Si, daca ai nevoie vreodata de ceva, usa casei mele este intotdeauna deschisa pentru tine.”

In ochii batranului au aparut imediat lacrimile: “Cum voi putea sa iti multumesc vreodata pentru toate astea?”
Femeia: “Nu imi multumi mie. Multumeste-i lui Dumnezeu, el m-a adus astazi in fata ta.”

”Dacă merg cu 160 km/h, iar vântul bate cu 120 km/h, ce viteză înregistrează radarul din boscheți?” Răspunsul MAI

Ministerul Afacerilor Interne a transmis, pe Facebook, un răspuns ironic adresat unui șofer care a adus în discuție ”radarul ascuns prin boscheți”.

“Dacă merg pe un drum cu 160 km/h iar din față bate vântul cu 120 km/h, ce viteză înregistrează radarul ascuns prin boscheți? Ia jucați-o p’asta!” – a fost comentariul postat pe pagina de Facebook a MAI.

În trei puncte, polițiștii au ironizat răspuns cu aceeași doză de ironie:

”1. Având în vedere că limita maximă de viteză pe un drum național este 100 km/h, ceea ce va înregistra aparatul radar va fi o amendă foarte mare plus 90 de zile suspendare a permisului de conducere.

2. Dacă vântul are o viteză de 120 km/h, vă sfătuim să stați acasă…nu de alta, dar deja vorbim despre uragan și riscați să vă treziți pe mașină cu copaci, elemente de construcții sau chiar boscheții de care spuneați!

3. Până să o “jucăm p’asta!”, vă recomandăm să circulați cu viteza legală…ca să nu vă jucați cu viața dumneavoastră și a celorlalți participanți la trafic!

O zi frumoasă și cu zâmbet să aveți!”