Îl mai tineti minte pe Iulian Constandachi, galateanul care a castigat 11 milioane euro la Loto? Viața lui s-a schimbat în câteva secunde! A renunțat la locul de muncă și a început să cheltuiască din bani! Cu ce a mai rămas acum din toate milioanele de euro:

Ce ati face cu 11 milioane de euro? V-ati cumpara o vila luxoasa, in fiecare colt al lumii, i-ati dona sarmanilor sau i-ati pune la saltea? Ei bine, unul dintre castigatorii la loto 6 din 49 ne arata ce a facut cu suma fabuloasa.

In 2009, galateanul Iulian Constandachi a luat potul de 11 milioane de euro si a decis sa se retraga in localitatea 2 Mai de pe litoral. Barbatul a renuntat la meseria de pompier si s-a apucat de afaceri in domeniul turismului. Constandachi a cumparat initial o pensiune, iar cum afacerea i-a mers a achizitionat un teren si a construit inca una. Fostul pompier a avut grija si de confortul personal, asa ca si-a cumparat o vila si o masina de teren.

Milionarul nu s-a oprit insa aici. El vrea acum sa construiasca acum pe litoral un camping cu casute de lemn. A facut dosarul, a cerut toate autorizatiile, si spera ca in curand sa inceapa lucrarile. “Mai am bani din premiu, multumesc lui Dumnezeu. Distractiile au timpul lor fiecare si in niciun caz nu abuzez de ele. Fiecare doarme cum isi asterne, asa ca eu am grija la cum traiesc. Am grija sa mearga afacerile si turistii sa fie multumiti, nu pot sa stau degeaba. Nu-mi place sa fac umbra pamantului degeaba“, declara, potrivit observator.ro, Iulian Constandachi.

In urma cu ceva timp, pe unul dintre site-urile in care era prezentata pensiunea milionarului, cativa fosti clienti au facut aprecieri cu privire la calitatea serviciilor. „Ceea ce m-a impresionat cel mai mult este curatenia: in fiecare zi se schimba prosoapele si se spala pe jos, dar nu exista uscatoare de par in camera”. „Problema” a fost rezolvata la scurt timp, iar clientii au fost multumiti.

O femeie din Timiș, rămasă fără serviciu, a ajuns să câștige bani pe urma pasiunii sale unice. Femeia, care s-a întors acasă după ce a muncit în străinătate, nu a găsit în mediul rural loc de muncă. Cum fiica ei trebuia să înceapă școala, a creat ceva unic. Acum e apreciată de toată lumea și toți vor minunățiile care ies din mâinile ei! Câți bani îi ies din asta:

O femeie din Timiș, rămasă fără serviciu, a ajuns desingner de încălțăminte, fiind acum apreciată pentru creațiile sale unice. Luminița Șuldac, o timișeancă din comuna Darova, a devenit din întâmplare designer de pantofi, fiind căutată acum de foarte multe femei care își doresc o pereche de încălțări ieșite din mâna sa, notează Renașterea Bănățeană. Femeia, care s-a întors acasă după ce a muncit în străinătate, nu a găsit în mediul rural loc de muncă, și, cum fetița sa trebuia să înceapa școala, s-a dedicat pasiunii sale pentru lucrul de mână. Și, cum dorea să îi facă fiicei sale o pereche deosebită de încălțări pentru toamnă s-a apucat de treabă, iar ceea a urmat a lăsat-o plăcut surprinsă.

Vinde perechea cu 200 de lei. Și-a confecționat și pentru ea o pereche asemănătoare, iar în scurt timp a început să primească diferite comenzi de la oamenii cărora le-a plăcut ideea. Astfel, lucrează câteva zile pe săptămâna la o pereche de cizme croșetate și primește 200 de lei pentru hobby-ul său, transformat în modalitate de a câștiga bani.

”M-am gândit să-i fac singură încălțări de toamnă fetei. Am vrut să fie ceva deosebit și la modă ca să le poarte cu plăcere. Așa că am luat croșeta și am făcut din fir mai gros o pereche de cizme la care am atașat tălpi. Mi-au plăcut foarte mult și am mai făcut o pereche pentru mine. Apoi au urmat alte zeci de perechi pentru prietenele mele, cunoștințele, dar și alți amici. Mi s-a dus vestea peste tot. O pereche o fac în trei-patru zile și primesc pentru munca depusă 200 de lei și, în plus, îmi place ceea ce lucrez. Am elaborat mai multe modele în diferite culori pentru că fiecare femeie vrea să fie unică”, mărturisește, pentru sursa citată, Luminița Șuldac.

  

„Asa ceva este inacceptabil, sa pui un copil sa cerseasca la -10°C cu fundul pe beton” Ce a spus aceasta fetita din Vaslui cand a fost intrebata cine a pus-o sa cerseasca intrece orice imaginatie:

O fetiță de nici 10 ani a fost obligată de mama ei să cerșească, la -10 grade, în fața unui magazin din Vaslui, pentru a-i înduioșa pe clienții care își făceau cumpărăturile. Un elev a observat-o și i-a făcut o poză. Pentru că i-a fost milă de ea, adolescentul a sunat la poliție și a reclamat cazul, dar spune că nu a venit nimeni. Băiatul a postat imaginea cu fetița pe Facebook, iar internauții i-au criticat pe părinți, dar și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui.

„Asa ceva este inacceptabil, sã pui un copil sã cerseascã la -10°C cu fundul pe beton. Poza a fost fãcutã în fata magazinului Vascar de pe strada Traian, fetita a spus ca a fost pusã de mama ei, pe care a spus cã o cheamã Lili, si era înghetatã bocnã”. ”, a scris adolescentul în dreptul pozei. Internauții s-au arătat revoltați de cazul micuței și nu înțeleg de ce polițiștii nu se implică în astfel de cazuri.

„Se cerseste pentru ca lumea inca da bani. Nu mai vreti sa vedeti copii cersind? NU MAI DATI BANI! Daca totusi vreti sa dati ceva, dati exclusiv haine si alimente”, „Întotdeauna vor transforma alimentele și hainele in bani ptr ce le trebuie părinților: băutură și țigări! Ar trebui să apelăm la organele abilitate!”, „Părinții trebuie reeducați! Apreciez foarte mult faptul că postarea este a unui elev de liceu,care merită tot respectul nostru ptr implicarea civică!sigur i-a dat și un bănuț,dar,după cum spune a sunat și la Poliție!deci nu a simțit că dacă i-a dat un bănuț a ajutat suficient acel copil!”, au reacționat utilizatorii Facebook.

Are 108 ani, este cel mai bătrân om din țară și toată viața și-a dorit un lucru, în secret. Un bebeluș a reușit să îi facă surpriza vieții sale

Unii oameni sunt atât de norocoși să aibă o viață lungă, încât reușesc să aibă în jurul lor nu numai copii, dar și nepoți și strănepoți. Iar un bărbat în vârstă de 108 ani are toate motivele să se considere un om cu adevărat împlinit. Nu doar că a avut o viață plină de bucurii și de împliniri, dar în urma sa rămân 71 de moștenitori. Tată a șase copii, bunic pentru 17 nepoți, străbunic pentru 36 de copii și stră-străbunic pentru 12 copii, Esmond Allcock a împlinit 108 ani în luna ianuarie și este, în prezent, cel mai în vârstă om din Canada.

În timp ce a avut o viață lungă și plină de satisfacții, în sufletul său, bărbatul a avut mereu un gol. Deși are atâția moștenitori, nici măcar unul un îi poartă numele. Însă stră-străneapoata lui, Jenna Lehne, a decis să îi facă cea mai mare bucurie și. atunci când a adus pe lume un băiețel, a decis să îi pună numele Esmond și să îl surprindă. Ani întregi, bărbatul și-a dorit în secret ca măcar unul dintre copii să poarte numele său. Jenna și-a dus fiul să îl întâlnească pe Esmond. Chiar dacă nu a recunoscut-o imediat, bărbatul a fost pur și simplu fascinat de micuțul pe care aceasta i l-a pus în brațe.

„În timp ce îmi ținea băiețelul în brațe. i-a sărutat capul și a spus încontinuu: Nici măcar nu știi cât înseamnă acest lucru pentru mine. Nu știi ce înseamnă acest lucru pentru mine”. Mi-aș dori să pot explica pe deplin cât de mult a însemnat pe mine. Sunt binecuvântată”. Acum, bunica Jennei, fiica lui Esmond, îi trimite tot timpul fotografii cu micuțul Esmond, deoarece tot timpul întreabă ce face bebelușul și cum se simte. Ce poveste frumoasă pentru un om care a avut o mică dorință toată viața lui!

Ani întregi și-a căutat mama biologică, după ce a fost dată spre adopție. Într-o zi, a primit un mesaj din patru cuvinte care a răvășit-o. Ce scria în el:

Dintr-un motiv sau altul, unele femei aleg să renunțe la copiii lor și să îi abandoneze în spital sau să îi dea spre adopție. Este și cazul șio Bethany Jane, care a fost lăsată din prima zi de viață pentru a fi luată acasă și îngrijită de către o altă familie. Anii au trecut, iar femeia ajungea la vârsta de 30 de ani, fără să știe care sunt originile sale și cine este femeia care i-a dat viață. Originară din New York, tânăra a cerut inițial prietenilor săi pe Facebook ajutorul să descopere identitatea femeii care a dat-o spre adopție acum aproape 30 de ani.

Bethany s-a fotografiat în timp ce ținea un mesaj în mână, în care explica faptul că a fost lăsată de către mama sa, care la vârsta respectivă avea 13-14 ani și că aceasta era într-un centru de plasament când a născut-o. Numele meu este Bethany J. Conrad. Am 29 de ani. M-am născut cu o buză și palatul având deschizătură. Îmi caut mama mea. Avea 13-14 ani când mi-a dat naștere. În acel moment era în centru de plasament când fost dată spre adopție. Am fost dusă la Catholic Charities din Syracuse, New York. Am avut o adopție închisă și sunt în prezent în registrul de adopție al NYS, cu toate speranțele să o găsesc. Vă rog să distribuiți, vă mulțumesc”.

Ceea ce a început ca o căutare într-un cerc mic al prietenilor lui Bethany a ajuns foarte repede să se răspândească la aproximativ 31.000 de utilizatori ai platformei sociale Facebook. Cu mii de oameni care au distribuit această poveste, era inevitabil ca Bethany să nu găsească răspunsurile de care avea nevoie. În mai puțin de o săptămână, căutarea mamei sale biologice s-a încheiat. O femeie a răspuns la mesaj cu un simplu comentariu: „Aceasta este fiica mea. Vă rog să mă contactați”. După ce a reușit să vorbească pe Facebook cu acea femeie, Bethany nu a avut niciun dubiu că aceea este mama ei. Tânăra a aflat că mai are frați și că abia așteaptă să îi cunoască pe toți.

Scrisoarea unui român, adresată lui Kovesi, devenită virală pe Internet.: Aţi câştigat un milion binemeritat de aliați

După coferinţa de presă maraton, ţinută de Kovesi pe treptele DNA, un cetăţean român îi adresează şefei DNA o scrisoare, devenită virală pe Internet. „Am avut ocazia să ascult un funcționar public care a stat față în față cu o armată de jurnaliști și nu a clipit dar a oferit, în același timp, răspunsuri inteligibile. Dacă vă mirați de mirarea noastră, vă rog să mă credeți că și noi ne mirăm. Pur și simplu nu mai suntem obișnuiți ca un funcționar public să coboare în agora și să nu se facă de rușine”, îi scrie „un cetăţean” lui Kovesi.

Redăm mai jos integral textul: „Distinsă doamnă procuror-șef al DNA, În primul rând, vă mulțumesc că nu ați citit de pe foaie. Nu râdeți. Ploaia recentă de agramați catapultați în funcții de înaltă demnitate publică ne-a făcut, pe mulți dintre cei care nu avem nevoie de algocalmine după ce utilizăm limba română, să ne punem serioase întrebări dacă mai avem ce căuta pe aceste meleaguri. Ați fost aseară antiteza ministrului ”altă-ntrebare” și a succesorului său, veritabilul Hypnos. Am avut ocazia să ascult un funcționar public care a stat față în față cu o armată de jurnaliști și nu a clipit dar a oferit, în același timp, răspunsuri inteligibile. Dacă vă mirați de mirarea noastră, vă rog să mă credeți că și noi ne mirăm. Pur și simplu nu mai suntem obișnuiți ca un funcționar public să coboare în agora și să nu se facă de rușine. Fără să vă propuneți asta, profesionalismul cu care ați răspuns a fost ca o hârtie de turnesol pentru unii dintre ”jurnaliștii” care au venit la microfon și care și-au bătut joc de profesia lor cu întrebări de rară stupiditate și vădită rea-voință.

Atacul coordonat al inculpaților coroborat cu liniștea venită dinspre DNA a ridicat multora niște semne de întrebare. Nu spun că le-ați clarificat pe toate, dar ați dispersat norii. Sunt sigur că instituția e perfectibilă. De cealaltă parte însă, brigada de veroși care visează noapte de noapte să desființeze Codul Penal are infinit mai multe explicații de dat. Sub atenta lor oblăduire Parlamentul a ajuns o glumă, Guvernul ceva ce se schimbă semestrial și administrația publică o catastrofă. I-a apucat totuși brusc și subit iubirea de democrație și liberalism și dorința de reformă. Tot ei sunt cei care au mutat lupta anticorupție din arena juridică în cea politică din motive evidente. N-am strigat niciodată ”DNA, să vină să vă ia!” și nici nu o voi face vreodată pentru că e împotriva principiilor liberale din care sunt construit. „Părinții mei au trăit zeci de ani în teamă și în sărăcie mulțumită Partidului”
Îmi este clar însă că se dă un asalt asupra separației puterilor în statul român, iar cetățenii responsabili nu pot asista pasiv la așa ceva. România a mai fost condusă de la Partid cu rezultate bine-cunoscute. Părinții mei au trăit zeci de ani în teamă și în sărăcie mulțumită Partidului. Eu unul nu îmi doresc ca țara mea să mai treacă prin așa ceva. Aseară ați descălecat și v-ați apărat munca, instituția și colegii ca un adevărat lider. Chiar dacă aș putea găsi lucruri pe care să vi le reproșez, ele pălesc în fața celor care vă vor plecată. Aseară ați câștigat un aliat. De fapt, ce vorbesc, ați câștigat un milion binemeritat de aliați. Știți cum se spune, primul milion e cel mai greu. Cu apreciere, Un cetățean”

S-a gândit să pună o aspirină în mașina de spălat. Ce a descoperit când a scos hainele întrece orice imaginație! A hotărât să împărtășească secretul cu toată lumea!

Se pare că aspirina nu este bună doar atunci când suntem bolnavi, acest medicament este eficient și pentru diferite trucuri care îți pot face viața mai ușoară! Chiar o vedetă de la noi a vrut să testese cu mânuţele proprii un experiment care i-a ajuns la urechi! Vedeta a dat fuga la farmacie şi a luat o tabletă de aspirină, a pus câteva pastile în maşina de spălat, iar la final a avut o mega surpriză.

Se pare că acesta a devenit o casnică în toată regula şi s-a pus pe experimentat secrete care să o ajute să păstreze mai mult timp albul impecabil al hainelor. Astfel, a testat trucul cu aspirina pusă în maşina de spălat şi a împărtăşit totul şi cu prietenii ei. „Se vehiculeaza ca aspirina in masina de spalat ar face minuni pentru haine, ar revitaliza culoarea acestora si tesaturile. Asa ca m-am gandit sa incerc si eu, ca sa va spun si voua daca functioneaza sau nu”, a declarat vedeta prietenilor ei virtuali.

Iată cum a procedat: „Tot ce trebuie sa faci este sa adaugi in cuva 5 tablete de aspirina (normala, o gasesti la orice farmacie), iar in sertarele dedicate balsamul si detergentul de rufe pe care il folosesti in mod normal.”
”Am observat din start ca albul a ramas alb. In plus, se poate sesiza de la prima spalare ca hainele sunt curatate mai in profunzime”, iar acest lucru îl veți constata și voi la finalul experimentului.

Mi-am stropit pomii fructiferi din curte cu acest amestec minune și nu au mai fost atacați de boli! Trucul pe care trebuie să îl știi și să-l folosești și tu!

Cand m-am mutat acum cativa ani la tara, am vrut si eu ca tot gospodarul sa am in curte cativa pomi fructiferi. Am cumparat puieti, i-am plantat, s-au prins, si initial toate au mers bine pana au inceput daunatorii… Cum nu doream sa stropesc cu chimicale, am incercat multe metode care au esuat lamentabil. Dupa ce am pierdut primii pomisori, am aflat de la un amic mai priceput despre o reteta care m-a amuzat initial si nu i-am dat mult credit, insa surpriza a fost uriasa.

Cum am procedat:
Dintr-un litru de lapte de vaca crud si 3 litri de apa pe care ii punem intr-o pompa de stropit de maxim 8 litri obtinem un lichid alburiu la care mai adaugam o lingura de aracet de tamplarie, pentru ca substanta sa adere mai bine pe ramuri si frunze!

Stropirea se poate face mai des decat in mod normal, fara grija ca veti face rau plantelor. Avand in vedere sucesul obtinut am extins folosirea ei si la legume. Rezultatul a fost acelasi! Daca nu ma credeti, incercati numai pe un pom sau pe un vrej de rosie si va veti convinge!

Realitatea dură în Regatul Unit! Iată cum locuiesc românii în chirie

Un băcăuan a simțit pe pielea sa realitatea dură din nordul Londrei unde locuiesc 15 în apartament. Viața în Regatul Unit nu pare nici pe de parte a fi una trasă la indigou, după cele mai optimiste scenarii. Dimpotrivă pare una foarte dură, care de cele mai multe ori duce la suplicii insuportabile. Un băcăuan atras de mirajul salariilor mari din Marea Britanie a decis să ia viata în piept și să plece în Londra, unde din păcate calculele făcute în țară s-au spulberat. Potrivit Diaspora Romaneasca, Nicu a venit de doar două luni în Londra și deși stă aproape toată ziua la muncă, când revine acasă regretă enorm alegerea făcută. Într-o casă cu doar 4 camere locuiesc în momentul de față nu mai puțin de 15 persoane. Cu o singură bucătarie și doar o baie, tabloul este unul deosebit de elocvent.

La sosirea în UK a fost găzduit de niște consăteni de ai săi, însă după ce aceștia l-au ajutat cu actele și cu un loc de muncă stabil a decis să plece pentru a deveni independent. Bucuros că a găsit o chirie cu doar 150 de lire sterline, în care erau incluse și plata utilităților s-a mutat imediat cu un prieten de al său. Realitatea de care s-a izbit a fost una dureroasă. Două familii cu copii, doua cupluri si o mână de bărbați cu tabieturi diferite au stârnit un război psihologic deosebit de greu de suportat. Totul a culminat cu momentul, în care a început să se facă coadă la baie unde trebuia să aștepți să fii strigat că ți-a venit rândul.

La bucătărie treburile stăteau întocmai ca la baie, ba chiar mai prost. Fiecare aștepta să îi vină rândul la aragaz. În fiecare zi ochiurile și cartofii prăjiți și arareori copănelele făceau meniul stereotip al locatarilor care trebăluiau pe lângă un aragaz defect. Singurele momente de relaxare de care se bucurau românii aciuați aici, constau în harjoneala nevinovată a copiilor adaptați mult mai bine decât adulții. Băcăuanul a mai subliniat că, adeseori tabloul era copleșitor, mai ales ca bărbații tatuați și plini de muschi te lăsau aproape instantaneu fără drept la replică. Nicu intenționează să se mute, mai ales că în luna august trebuie să vină și soția cu copii în Marea Britanie.

O romanca din Italia a rabufnit: „Să nu credeți că în străinătate înotăm în euroi. In spatele bunataților aduse in Romania, a cadourilor și ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristețe și singuratate, injosire și sacrificii”

Nu-i mai criticați pe romanii din Diaspora. „In strainatate banii nu pica din cer. In spatele bunataților aduse in Romania, a cadourilor și ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristețe și singuratate, injosire și sacrificii” Maria Cristiana Tudose din Italia a scris pentru gazetaromaneasca.com un mesaj despre situația romanilor plecați la muncă în străinătate. Maria Cristiana Tudose pentrugazetaromaneasca.com: „Lasă că acolo se câștigă bine. Lasă că prin străinătate nu este ca în România, aici este tare greu. ,,Lasă, nu te văita, că acolo munciți dar măcar câștigați bine. Ce bine este de voi!

Ce norocoși sunteți! Te vaiți că-ți este dor de România? Cine te-a pus să pleci? Lasă că acolo aveți! Ce ne-ai adus? Știți acel moment în care sunteți sătui de anumite concepții greșite? De fiecare dată vă simțiți obligați față de ceilalți și încercați să ajutați pentru că vă simțiți mai norocoși doar pentru că nu locuiți în România. Am obosit să mă tot repet: în străinătate banii nu pică din cer. Fiecare om, fiecare femeie, fiecare copil, când a ajuns într-o țară străină, s-a simțit ca un pește pe uscat. La propriu. Era singur. El și noul șef sau noii colegi. Ea și șeful. Copilul și învățătorii. O limbă nouă, un loc nou, nimeni pe care să te poți baza. Nu numai că n-ai pe cine conta atunci când dai de greu: trebuie să stai în alertă, să ai grijă cine-ți este prieten, cui oferi încrederea ta și în ce fel de grup ajungi.Un om nu pleacă de acasă, printre străini, de dragul vieții. Nu, pleacă pentru ceva mai bun. Să nu credeți că o persoană este așteptată cu brațele deschise printre străini, din păcate nu avem o faimă bună.

Să nu credeți că lucrurile merg ca pe roate, că ajungi, te angajează cineva imediat, îți oferă o casă, un contract și lucrurile merg super bine. Basme, povești pe care unii oameni, cei care stau cu mâinile în buzunar pierzând ziua pe la colț de stradă, le-au spus pentru a se simți mai puțin purtori. Să nu credeți că în străinătate înotăm în euroi. Euroii se muncesc, domnilor! Nu aleargă nimeni după tine cu un loc de muncă, nu-ți oferă nimeni ceva doar pentru că ai zâmbet frumos și frunte palidă. Când îți iei viața de la capăt, trebuie să câștigi încrederea unor necunoscuți, să te interesezi, să fii atent la ce semnezi, să citești de o mie de ori, să asculți doamna de la un birou cu urechile ciulite, să cauți în dicționar cuvinte de care nu ai habar și să-ți controlezi frica pentru că întotdeauna pot apărea probleme.Într-o zi priveam atent mâinile tatălui meu și mamei mele. Mâini muncite, obosite și umflate. De i-aș strânge pe cei din țară, mulți ar spune că suntem norocoși, că am avut parte de o viață bună, că avem tot ce ne-am dorit și că na, SUNTEM NOROCOȘI, NENE!

Norocoși? Mă bufnește râsul! Da, probabil am fost ajutați de multe ori de soartă dar știți ce contează? Voința și munca depusă.Nu-mi este rușine să o spun: ca un copil de emigranți, simt că niciodată nu voi fi înstare să-i depășesc pe ai mei, să fac mai mult decât ei! De ce? Simplu. Pentru că generația părinților mei este o generație de oameni cu voință! N-au zile de odihnă, nu știu care-i dimineața și care-i seară, nu știu ce înseamnă concediu sau vacanță. Eu, copilul lor, am datoria de a le cumpăra un bilet pentru a-i trimite, forțat, într-o croazieră! Eu, copilul lor, știu cât au muncit pentru o viață mai bună și știu că norocul a contat extrem de puțin.În spatele bunătăților aduse în țară, a cadourilor și ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristețe și singurătate, înjosire și sacrificii. Dacă n-ați încercat măcar o zi, dacă n-ați fost în pielea unui om care nu-nțelege nici măcar un cuvint din ceea ce i se spune, dacă nu știți ce înseamnă să te trimită după sapă și să te întorci cu furcă pentru habar n-ai, dacă nu știți ce înseamnă să n-ai prieteni pentru că ești străini, atunci n-ai dreptul la o părere.”